Relaţii

Se spune că “secretul” reuşitei unei relaţii stă în a petrece destul de mult timp împreună. Ambii parteneri au nevoie de confortul asigurat de siguranţa mai mult sau mai puţin aparentă.
Capacitatea de a face compromisuri este, se pare, o altă reţetă a reuşitei convieţuirii în doi. Dar şi compromisul are anumite limite. Dacă vine doar dintr-o direcţie, cel care face compromisurile va obosi la un moment dat. Are, la rândul lui, nevoie de înţelegere.
Comunicarea deschisă este un alt factor care asigură reuşita. Dar chiar şi în cazul comunicării pot apărea probleme. Pentru că nu este de ajuns să “comunicăm” o problemă, pentru ca aceasta să se rezolve.
Există însă, în mod remarcabil, cupluri care rezistă – nu un an sau doi, ci zeci de ani –la depărtare. Care este oare secretul lor?
Ce “ţine” aceste relaţii într-o formă bună? Ce le face să dureze? Vorbesc despre cupluri în care partenerii nu duc vieţi duble, în care gelozia sau neîncrederea nu reuşesc să pătrundă. Pe aceştia, depărtarea îi ajută să aibă grijă mult mai mult faţă de unele aspecte. Intensitatea trăirilor lor este mult mai puternică, gesturile lor sunt mult mai atente.

Adevărul eliberează…

Se zice că adevărul te eliberează. Dar nimeni nu îţi spune că este complicat. De fapt, nu este deloc uşor să ajungi la adevăr. Foarte adesea se rătăceşte sau se ascunde şi nu-l mai găseşti.

Dacă am găsi într-o zi adevărul, oare ne-am da seama? L-am recunoaşte?

Negăm. Negăm ca să ne protejăm de ceea ce nu vrem să recunoaştem. Dar, făcând asta, trăim în minciună, indiferent ce ne spunem.

Într-adevăr, se spune că adevărul te eliberează. Interesant ar fi însă să ştim ce nu se zice… că adevărul doare, că poate fi periculos.

A spune adevărul este ca şi cum ai aprinde un chibrit – se face lumină, vezi mai bine. Sau poţi da foc şi distruge totul…

Îmi pare rău

Îmi pare rău. Îmi pare al naibii de rău că nu îmi pasă deloc de mine. Am ajuns să mă urăsc pentru asta. Mă privesc în oglindă şi mă urăsc.

Ştiu din surse sigure că scopul meu în această viaţă este să învăţ să mă respect. Nu am putut să o fac până acum. Şi nu ştiu dacă voi reuşi să învăţ vreodată.

Pierd. Mult. mi-am pierdut respectul pentru propria-mi persoană. M-am pierdut pe mine. Şi nu reuşesc să mă regăsesc.

Plâng. Ştiu – aşa nu voi reuşi. În clipa asta e tot ce pot – să-mi plâng de milă. Şi să mă urăsc.

1 2 3 4