Minute preţioase

Cele mai dragi îmi sunt, fără îndoială, minutele petrecute alături de copilul meu, David – de el nu m-aş sătura niciodată – ele sunt părticele din viaţa pe care, cel puţin pentru acest motiv, trebuie să mă bucur că o trăiesc.

Îmi place să-l aud vorbindu-mi la telefon, grabit, de parcă toate treburile din lume s-ar fi adunat pe umerii lui mici: “unde eşti? ce faci? când vii la mine? ştii, mami, eu am puţină treabă vorbim mai târziu, da?”

Îmi plac minutele pe care le petrec savurând o cafea fierbinte lângă mama şi sora mea, discutând vrute şi nevrute – atunci când putem – căci David ne atrage mereu atenţia: “fetelor, linişte! acum vorbesc EU, uitaţi-vă la MINE!”

Am ajuns să preţuiesc acele multe minute pierdute (poate chiar prea multe – de aceea le-am găsit un rost) petrecute în mijloacele de transport în drum la/de la serviciu şi nu numai. Încerc să ignor pe cât posibil latura urâtă a acestui timp pierdut şi să-l folosesc gândindu-mă la mine. Da, fac tot posibilul să mă gândesc la mine, la mine, la mine şi la viaţa mea, la mine şi la tot ce ţine de mine…

Savurez din plin cele 10 minute pe care “le fur” somnului dimineaţa, când mă trezesc înainte de a suna ceasul. Sunt cele mai dulci şi odihnitoare. La fe ca şi cele de seara, când moţăi cu telecomanda în mână în faţa televizorului. Fără moţăiala aceea, cred că odihna mi-ar fi mai grea.

Îmi plac multe minute. Poate că mi-ar plăcea mai mult şi mai multe dacă aş avea şi eu ceasul acela pe care şi-l doreşte multzam atât de mult (pe bună dreptate!)…

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *