EU nu sunt TU

EU…

N-am timp de nimic. Sau nu am chef de nimic. Am ajuns la concluzia că-mi pierd timpul aiurea. Nu fac cine ştie ce, pierd o grămadă de vreme pe drumuri – aşteptând în staţii sau în mijloacele de transport în comun. Iar când ar fi vremea de făcut ceva… sunt al naibii de obosită. Atât de obosită încât… nu fac nimic, drept pentru care pierd alt timp preţios.

Iar la sfârşitul zilei, săptămânii, lunii ori anului descopăr că n-am avut timp de nimic – nici măcar de odihnă.

Dar nu pentru toată lumea lucrurile stau la fel. De exemplu EA…

Are un serviciu… normal. Prin “normal” mă refer la faptul că lucrează 8 ore. Ce-i drept, e în capătul opus al oraşului, ceea îi răpeşte timp preţios.

Merge la sală de două-trei ori pe săptămână. În plus, frecventează vreo trei cursuri (hobby-uri).

Are prietene cu care iese adesea la o cafea, la cumpărături ori în parc.

Merge la o pizza sau la un film ori de câte ori are ocazia.

Cu grupul de prieteni o găseşti la un concert, într-un club sau pe terasă.

Cu tot acest program, nu ştiu cum se face că n-o aud niciodată văităndu-se de lipsă de timp ci, din contră, mai mult din lipsă de… activităţi.

Uneori parcă EU aş vrea să fie EA. Aş avea atunci impresia oare că am mai mult timp?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *